|
DETERMINAREA EXACTĂ A ANULUI O posibilitate de a calcula anul naşterii lui Iisus constă în examinarea profeţiei de inspiraţie divină referitoare la cele „şaptezeci de săptămîni“ sau „şaptezeci de săptămîni de ani,“ consemnată în Daniel 9:24–27 (An American Translation, Moffat, Revised Standart Version, New World Translation nota de la subsol). Ingerul Gabriel i-a vorbit astfel profetului evreu Daniel: „De la ieşirea cuvîntului pentru restaurarea şi reconstruirea Ierusalimului pînă la Mesia Conducătorul, vor fi şapte săptămîni, precum şi şaizeci şi două de săptămîni“ [de ani, sau 483 ani]. — Daniel 9:25; Numeri 14:34; Ezechiel 4:6. Cînd au început aceşti 483 de ani? În toamna anului 455 î.e.n. în decursul celui de al douăzecilea an al regelui Artaxerxes, cînd monarhul persan a decretat să Ierusalimul şi zidurile lui trebuia să fie recunstruite (Neemia 2:1–8). În consecinţă, acea perioadă de 69 de „săptămîni“ (483 ani) s-a sfîrşit în toamna anului 29 e.n. Atunci Mesia a apărut pe scenă, întrucît în acel an Iisus a fost botezat de către Ioan Botezătorul şi a devenit Unsul sau Cristos, fiind uns cu spiritul sfînt al lui Dumnezeu (Matei 3:13–17). Printre altele, Luca 3:1–3 arată că Ioan şi-a început activitatea de botezare în „al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberius Cezar,“ an care a început la 17 august 28 e.n. şi s-a sfîrşit la 16 august 29 e.n. Cîţi ani avea Iisus la botezul său? Scripturile răspund: „Mai mult încă, Iisus însuşi, cînd şi-a început lucrarea [imediat după ce a fost botezat] avea aproximativ 30 de ani“ (Luca 3:21 23). Dacă ne întoarcem cu 30 de ani în urmă de la botezul lui Iisus din 29 e.n. (amintind că nu există anul zero între perioadele calculate din era noastră şi dinaintea erei noastre), ajungem la concluzia că el s-a născut în anul 2 î.e.n. Această dată este sprijinită de profeţia celor „şaptezeci de săptămîni de ani.“ Ea arată, că Mesia trebuia să fie omorît, făcînd astfel să înceteze la mijlocul săptămînii a şaptezecea sacrificiul şi darul de jertfă —, ele nemaifiind pretinse (Daniel 9:27; Romani 6:14; Evrei 7:26–28). Aceasta înseamnă că serviciul lui Iisus a durat trei ani şi jumătate. El a început odată cu botezul său în anul 29 e.n. şi s-a sfîrşit în momentul morţii sale la timpul Paştelui în 33 e.n. (Luca 22:7–20). Intorcîndu-ne din acel moment cu 33 de ani şi jumătate [cît a fost durata vieţii pămînteşti a lui Iisus], în urmă putem de asemenea să obţinem anul 2 î.e.n. ca an al naşterii sale. CE ŞTIM DESPRE ZIUA NAŞTERII? După cum tocmai s-a remarcat, Iisus a murit la timpul Paştelui în jur de 1 aprilie 33 e.n. (Matei: 26:17–30). Întrucît Cristos era la vîrsta de aproximativ de 30 de ani cînd şi-a început lucrarea, iar serviciul său a durat trei ani şi jumătate, în jurul timpului Paştilor, sau în jurul lui 1 aprilie anul 33 e.n. Cristos avea 33 de ani şi jumătate. Şase luni mai tîrziu, adică pe la 1 octombrie, el ar fi avut 34 de ani. Calculînd din nou în urmă, trebuie să conchidem că Iisus s-a născut, nu la 25 decembrie, ci în jurul datei de 1 octombrie, anul 2 î.e.n. NU S-A NĂSCUT ÎN TIMPUL IERNII Timpul de iarnă nu se potriveşte cu circumstanţele naşterii lui Iisus, petrecută cu treizeci de ani mai înainte în Betleem. Sezonul rece, ploios, începe în Palestina la sfîrşitul lui octombrie şi durează cîteva luni. În decembrie la Betleem, ca şi la Ierusalimul din apropiere, sînt geruri frecvente în timpul nopţii. Cît de rece putea fi? Referitor la regele iudeu Ioiachim, citim: „Regele şedea în casa de iarnă, în luna a noua [Chislev, care corespunde cu noiembrie-decembrie] cu un vas cu jăratec înaintea lui“ (Ieremia 36:22). El avea nevoie de foc ca să–i fie cald. Ba mai mult, în Ierusalimul de după exil, poporul pe care Ezral-a adunat sub cerul liber în timpul aceleiaşi luni de iarnă „tremura din pricina lucrurilor [aflate atunci în cercetare] şi din cauza aversei de ploaie“ (Ezra 10:7, 9, 13). Este demn de notat că în luna următoare, Tebeth (decembrie-ianuarie) apar cele mai scăzute temperaturi ale anului, cu ninsori accidentale în ţinuturile înalte. August Cezar a ordonat o înregistrare a cărei desfăşurare a coincis cu timpul naşterii lui Iisus. Dar este oare de crezut că împăratul roman i-ar fi provocat fără rost pe supuşii săi evrei, adesea rebeli, prin decretul imperial care cerea să se deplaseze pentru înregistrare în oraşele lor natale, în acel decembrie de iarnă, rece şi ploios, cînd călătoria trebuia să fie deosebit de dificilă? Cîtuşi de puţin! Păstorii erau cu turmele lor „afară“ în noaptea naşterii lui Iisus (Luca 2:8–14). Dar pentru că sezonul ploios începea deja în luna de toamnă Bul (octombrie-noiembrie) (Deuteronom 11:14), atunci — spre sfîrşitul lui octombrie — cînd începea luna Bul, animalele trebuia să fie deja adăpostite în timpul nopţii. Aşa că prezenţa păstorilor, în cîmp deschis în timpul nopţii concordă cu alte dovezi care arată că Iisus s-a născut în luna de toamnă — Ethanim (septembrie-octombrie). Autor :Acsinte Alexandru
|