Pe 9 decembrie 1965 au fost introduse în ţara noastră primele locomotive electrice. S-a ales dificila secţiune Predeal - Braşov adoptându-se sistemul monofazat de 25 kV şi 50 Hz. Licenţa a fost furnizată de Allmänna Svenska Elektriska AB, Västerás (ASEA) din Suedia. Locomotivele aveau o putere de 5.100 kW şi o viteză maximă de 120 km/h.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
MILIOANE de oameni din întreaga lume fac pregătiri pentru Crăciunul din acest an. Probabil că şi dumneavoastră vă număraţi printre ei. Dar s-ar putea să nu obişnuiţi să luaţi parte la manifestările religioase care însoţesc această sărbătoare atât de populară. Oricum ar sta lucrurile, Crăciunul are o influenţă mai mare sau mai mică şi asupra dumneavoastră. Crăciunul a cuprins întreaga lume a comerţului şi a divertismentelor chiar şi în ţările necreştine.Ce ştiţi despre Crăciun? Vorbeşte Biblia despre sărbătoarea naşterii lui Cristos? Care este de fapt originea acestei sărbători atât de populare, care se ţine în fiecare an în 25 decembrie?
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
GALOPÂND prin praf, cu desagii încărcaţi de pradă — iată cavaleria unei populaţii nomade! Acest popor misterios a stăpânit stepele Eurasiei, prezenţa lor aici fiind atestată istoric în perioada 700–300 î.e.n. Apoi s-au pierdut în negura vremii, dar nu înainte de a-şi asigura un loc în filele istoriei. Sunt menţionaţi chiar şi în Biblie. Cine sunt ei? Sciţii.Secole la rând, nomazii şi turmele de cai sălbatici au colindat pajiştile ce se întind de la munţii Carpaţi, din estul Europei, până în sud-estul Rusiei de azi. Prin secolul al VIII-lea î.e.n., acţiunile militare ale împăratului chinez Huanwang îi obligă să se îndrepte spre vest. În drumul lor, sciţii îi nimicesc pe cimerieni, care dominau Caucazul şi regiunea aflată la nord de Marea Neagră.În căutare de bogăţii, sciţii jefuiesc cetatea Ninive, capitala Asiriei. Mai târziu devin aliaţii Asiriei împotriva Mediei, a Babiloniei şi a altor naţiuni. Atacă chiar şi zona nordică a Egiptului. Numele cetăţii Bet-Şan din nord-estul Israelului, schimbat mai târziu în Scitopolis, se pare că indică o perioadă de ocupaţie scită. Într-un sfârşit, sciţii se stabilesc în stepele pe care astăzi le întâlnim pe teritoriul României, al Republicii Moldova, al Ucrainei şi în sudul Rusiei. Ei îşi sporesc bogăţia, jucând rolul de intermediari între greci şi producătorii de grâne de pe teritoriul actualei Ucraine şi al sudului Rusiei. Sciţii exportau în Grecia grâne, miere, blănuri şi vite şi primeau în schimb vin, textile, arme şi lucrări de artă. În felul acesta au ajuns să strângă bogăţii fabuloase. Călăreţi neîntrecuţi Pentru aceşti războinici ai stepelor, calul era ceea ce reprezintă cămilele pentru oamenii deşertului. Sciţii erau călăreţi excelenţi; ei au fost printre primii care au folosit şaua şi scara. Mâncau carne de cal şi beau lapte de iapă. Mai mult decât atât, aduceau cai ca holocausturi zeilor lor. Când murea un războinic scit, era ucis şi calul lui, care avea parte de o înmormântare onorabilă în mormânt se punându-se şi harnaşamentul şi podoabele calului. Potrivit descrierii făcute de istoricul Herodot, sciţii aveau tot felul de obiceiuri sadice, cum ar fi folosirea craniilor victimelor lor drept cupă de băut. Când năvăleau asupra inamicilor, îi ucideau cu săbii de fier, cu securi, cu suliţe şi cu săgeţi ascuţite care spintecau carnea. Morminte pregătite pentru veşnicie Sciţii practicau vrăjitoria şi şamanismul, venerau focul şi se închinau la o zeiţă-mamă .Ei considerau mormântul drept locuinţa celor morţi. Sclavi şi animale erau aduşi ca jertfă pentru a-i fi de folos stăpânului decedat. Ei credeau că averile şi servitorii îi însoţeau pe şefii de trib „pe lumea cealaltă“. Într-un mormânt regal au fost găsiţi cinci servitori, aşezaţi cu picioarele spre stăpânul lor, gata parcă să se ridice şi să-i slujească. La înmormântarea lor, căpeteniilor li se aduceau ofrande bogate. În perioada de doliu, sciţii îşi făceau tăieturi ca să le curgă sânge şi îşi tăiau părul. Iată ce consemnează Herodot: „Îşi ciopârţeau urechile, îşi rădeau capul, îşi făceau tăieturi pe braţe, pe frunte şi pe nas şi îşi străpungeau mâna stângă cu săgeţi“. Spre deosebire de aceste practici, Legea lui Dumnezeu dată israeliţilor din acea perioadă poruncea: „Să nu vă faceţi tăieturi în carne pentru un mort“. — Leviticul 19:28. Sciţii au lăsat în urmă mii de kurgane (movile funerare). Multe dintre podoabele găsite în kurgane prezintă aspecte din viaţa cotidiană a sciţilor. Ţarul rus Petru cel Mare a început să colecţioneze astfel de obiecte în 1715, iar în prezent aceste obiecte strălucitoare pot fi admirate în muzee din Rusia şi din Ucraina. Stilul animalier al artei scite constă în reprezentări de cai, vulturi, şoimi, pisici, pantere, căprioare, păsări-grifon şi lei-grifon (creaturi mitologice cu sau fără aripi, având corp şi cap de animale diferite) De ce au dispărut sciţii? „Pur şi simplu nu ştim ce s-a întâmplat“, afirmă un reputat arheolog ucrainean. Unii cred că, obosiţi de goana după averi, în secolul II şi I î.e.n. ei au căzut în mâinile unui alt grup de nomazi asiatici: sarmaţii. Alţii sunt de părere că numeroasele confruntări dintre clanurile scite au antrenat declinul lor. Iar alţii afirmă că descendenţii sciţilor pot fi întâlniţi printre osetinii din Caucaz. În orice caz, acest popor misterios a lăsat o urmă de neşters asupra istoriei, cuvântul „scit“ ajungând să fie considerat un sinonim pentru cruzime. Autor :Acsinte Alexandru
|
POTRIVIT părerii autorului de literatură ştiinţifică — Isaac Asimov, „cele mai cunoscute sărbători solstiţiale ale antichităţii erau cele ale romanilor.“ Este vorba de Saturnaliile care durau timp de o săptămînă, de la 17 pînă la 24 decembrie şi se ţineau în onoarea zeului roman al agriculturii, Saturn. Dr. Asimov mai adaugă: „Mitraiştii sărbătoreau naşterea lui Mitra la solstiţiul de iarnă, într-un moment firesc, şi au fixat-o pe ziua de 25 decembrie, aşa încît popularele Saturnalii romane s-au putut suprapune ca o culme peste „ziua Soarelui“’ mitraistă . . . Cîndva, după 300 era noastră, creştinismul a reuşit să dea lovitura finală în ce priveşte asimilarea Saturnaliilor, şi cu aceasta a obţinut victoria definitivă asupra mitraismului. Data de 25 decembrie a fost stabilită ca ziua naşterii lui Iisus şi marea sărbătoare a fost declarată creştină. Nu există absolut nici un suport biblic al ideii că 25 decembrie ar fi fost ziua Naşterii Domnului.“ Într-adevăr, interesante observaţii. Ele însă aruncă o umbră asupra sărbătorilor anuale ale Crăciunului şi ridică unele întrebări: Este posibilă stabilirea anului naşterii lui Iisus Cristos? Se poate determina ziua aproximativă? Într-adevăr, cînd s-a născut Iisus?
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|